Colega noua...

ste marti , 25 mai 2004. Merg la scoala cu cea mai buna prietena a mea , Elena.
- Am auzit de la profa ca vom avea o eleva noua , crezi ca va fi draguta? Spune Elena
- Nu stiu. Sincer sunt curioasa cum se va adapta…stii ca noi suntem sariti de pe fix , adaug eu repede.
“Poate reusim sa ne imprietenim cu ea….” Gandesc eu.
Peste o jumate de ora…am ajuns la scoala. Intram…ne uitam peste tot si nu vedem nici o fata noua.
- Poate nu a ajuns inca…dar nu mai e mult si trebuie sa intram…
- Mai stai sit u 10 minute..o veni intre timp.
Elena isi pregatea o fata draguta , ca sa no sperie (Ea se enerveaza cam repede). Deodata , apare o silueta de fara slaba rau….cu mainile uscative…purtand un hanorac negru , lung , …avea pantalonii sfasiati (nu daia cum se poarta acum…rupti aproape de tot). N-am putut sai vad fata deoarece avea fata acoperita cu gluga aceea neagra.
- Buna! Ma numesc Elena! Pe tine cum te cheama?? Sare repede prietena mea la fata cea noua.
- Lasama in pace! Prefate ca nu exist! Zice fata cu o voce usoara , tremuratoare si patrunzatoare.
Elena déjà incepe sa se enerveze…eu ii pun man ape umar si intelege ca trebuie sa se calmeze.
Clopotelul se suna. Toti elevii intra in clasa. Ora incepe….
Dupa un timp doamna se duce pana la secretariat sa ia ceva. Noua fata se ridica si iese din clasa.
Deodata….se aproprie de mine silueta fetei. Isi da jos gluga. Vad o fata alba ca foaia de caiet…cu ochii vineti si cu buzele negre. Parul era taiat foarte scurt si se vedeau urme de sange prin el. Eu ma sperii si incep sa tip.
- Ce ai patit , Dana? Ma intreaba colega mea , Georgiana.
Silueta fetei dispare brusc…parca ar fi intrat in pamant.
- N…nimic…. Reusesc eu sa silabisesc niste cuvinte.
Eram la fata alba…si foarte speriata. Imaginati-va ca si cand o figura v-ar aparea in fata voastra si voi sa fiti concentrati la un exercitiu de mate.
Ma uit in jur. Vad ca fata colegei noi nu mai apare. Incep sa cred ca am adormit cu ochii deschisi (asa mi se intampla cand ma concentrez mult).
Cineva pune mana pe clanta. Usa se deschide incet. Era colega noastra noua , Karina (cu greu i-am aflat numele).
Dupa 15 minute vine doamna de mate. Totul revine la normal.
Dupa ore….se suna. Ma duc la Elena si ii zic ce mi sa intamplat. Ea incepe sa rada.
- La inceput te-am crezut….dar acum devine patetic! Zice ea razand
- Nu te mint!! Cand mam uitat in stanga mea…Georgiana era OK…nu era speriata … nimic! Apoi ma uit la tabla si imi apare aceasta fata. Ii explic eu.
- Cred ca imaginatia ta merge prea repede! Adauga ea repede.
Incep s-o cred….poate chiar totul a fost in mintea mea….
Dupa scoala…plec singura acasa. Ma opresc si iau o gogoasa. Ma asez pe banca si incep sa mananc. Afara batea vantu incet. Deodata….vantul bate tare inspre mine. Ma sperii…dar nu fac nimic. Mananc incontinuare. Simt cum cineva ma atinge pe umar. Dau capul in spate si vad doar o urma de palma insangerata. “Cred ca iar am halucinatii” ma ganesc eu. Pun mana pe urma si sangele se ia pe mana mea. Ma sperii rau dar nu tip..nu vreau sa ma fac de ras. Ma sterg pe servetel de sange si il arunc la cos…sperand ca nimeni nu m-a vazut. Stau ce stau si apare din nou acea silueta care ma tine de maini. Incep sa tip. Un politist vine si ma intreaba ce s-a intamplat. Eu ii spun tot ce mi s-a inamplat acum iar el imi zice ca totul a fost in mintea mea. “Chiar a fost? Nu cred….”. Tulburata de gandurile astea negative ma indrept spre casa. 
Dupa o ora ma apuc de tema. Langa mine aveam un pix si o foaie goala (in caz ca vreau sa calculez ceva). Pe foaie apare brusc urmatorul text:
“ Eu sunt Karina…o fata moarta. Trupul meu umbla hoinar dar sufletul meu este in cautare de victime. Sufletul meu nu se v-a linisti pana ce nu voi omori multi oameni. Acum…spiritul meu te urmarete pe tine , Dana! O sa vezi … peste un timp….o sa mori si tu! O sa vezi!”
Foaia imi cade din mana. Ma duc la baie sa ma spal pe fata. Ma uit in oglinda. Ma vad pe mine pentru 10 secunde. Langa mine apare acel sufletel al noii college….zambind usor. Sufletul colegii are un cutit in mana……..cu o cruce neagra pe el. Eu incep sa tip. Nimeni nu ma aude. Karina ma prinde de maini. Eu ma zbat si fug in camera parintilor. Pentru un moment totul pare normal. Ma bag in pat si stau speriata …sub patura. POC! Toate ferestrele , usile se deschid automat. Televizorul se porneste singur. Telefonul suna…dar nu imi apare nici un numar. Simt cum mi se opreste inima in loc. Ies din plapuma si ma uit in oglinda din camera parintiilor. Cu sange apare un scris incrucisat…nu stiu in ce limba…si apare din nou colega noua. De data asta ma prinde de gat si ma strange din ce in ce mai tare. Eu , speriata , ma zbat si reusesc sa plec……fug cat ma tin picioarele. Dupa o ora…tot cosmarul se opreste.
“Am simtit cum ma strans de gat! Nu se poate! Ma simt nesigura!”
Deschid calculatorul si intru pe messenger. Invit niste prieteni la o conferinta si vorbim despre tema asta. Nimeni nu ma crede. Cativa colegi ma fac nebuna. Dar va jur , totul a fost real!
O invit pe Georgiana la mine ca sa mai vorbim. Un murmur puternic ne taie rasuflarea si silueta fetei apare. Ne speriem si incepem sa tipam. Nimeni nu ne aude (parintii mei sunt plecati la tara…si m-au lasat singura). Karina o ia pe Georgiana si dispare cu ea. Eu simt cum intra frica in mine…pana la oase. Doi ochi negrii imi apar in fata si ma privesc sorbindu-ma. Eu alerg si intru in prima camera pe care o prind (baia). Deodata usa se inchuie iar apa de la chiuveta si de la cada incepe sa tasneasca repede. Dopul de la cada era pus..la fel si cel de la chiuveta. Incerc sa ies dar nu reusesc. Cu toata puterea…reusesc sa sparg usa si ies din bloc. Afara se innoreaza. Se aude un tipat din spatele blocului. Tipatul este al Georgianei. Ma duc sa ma uit si vad cum fantoma Karinei imi ucide incet prietena. Cu lacrimi in ochi…imi fac cruce si ma rog la Dumnezeu. 
Spiritul , dup ace mi-a omorat prietena , ma priveste pe mine. Deodata…sufletul Georgianei iese din corp si devine negru…plin de sange. Amandoua sufletele se uita la mine. Eu o rup la fuga. Soarele straluceste pe cer si parca spiritele se evapora. Acum ma simt in siguranta. Imi suna telefonul. Era Elena. Raspund.
- Vi in parc? Imi propune ea.
- Uite…ascultama! Eram cu Georgiana la mine in camera…ne uitam la TV si deodata apare sufletul Karinei. Noi ne-am speriat si am fugit unde am vazut cu ochii…
- Iar aia? Ce ai fata…teai tignit?! Te rog nu mai imi umple mintea cu cacaturi deastea! Ma opreste ea. Vi sau nu vi?
- Bine…vin…. Spun eu speriata
Inca nu mi-am revenit…dar nu puteam sa-mi refuz prietena cea mai buna. Totusi nu ma simteam in siguranta.
Dupa un timp am ajuns in parc. Vorbim mult. Deodata iar se innoreaza si soarele nu mai straluceste.
- Acum o sa ma crezi! Spun eu.
Apare sufletul Karinei….mult mai vanat si mai alb ca data trecuta. Avea cutitul la ea. Ii pune mana la gura Elenei si o trage in pamant. Eu , din nou , ma rog la Dumnezeu sa ma scape de asta. De sub pamant se ridica o balta de sange si apar ochii verzi ai Elenei. Se uita la mine indelung si aud vocea ei care imi zice:
“ De ce nu mai salvat?! Ce prietena imi esti! TE URASC!!! O sa mi-o platesti iti jur!”
Karina apare cu trupul prietenei mele in brate. O pune jos si trupul ia complet foc. Eu incep sa fug . Karina e in spatele meu. Deodata mainile ei ma apuca de picioare si eu cad. Spiritul ei ma taraste . Ridic privirea. Karina ridica cutitul inspre mine si incearca sa ma omoare. Soarele apare din nou pe cer. Karina dispare.
Au trecut zile…luni…ani. Spiritul Karinei nu ma mai urmareste acum…dar n-am sa uit acea zi vreodata!